În ciuda asemănărilor pe care masculii căluți de mare le împărtășesc cu mamiferele și reptilele femele în timpul sarcinii, se pare că masculii căluți de mare au un mod unic de a-și naște puii.
În cazul căluților de mare, masculul poate rămâne însărcinat și da naștere puilor. Masculii căluți de mare își incubează embrionii în curs de dezvoltare într-o pungă situată pe coadă.
Punga este echivalentul uterului mamiferelor femele. Aceasta conține o placentă, susținând creșterea și dezvoltarea puiului de căluți de mare.
Masculii căluți de mare oferă nutrienți și oxigen puilor în timpul sarcinii, folosind unele dintre aceleași instrucțiuni genetice ca și sarcina mamiferelor.
O echipă de cercetători de la Universitatea din Sydney, Australia și de la Universitatea din Newcastle, Marea Britanie și-a propus să afle modul în care funcționează nașterea la masculii căluți de mare.
Studiile anterioare au sugerat că travaliul căluților de mare ar putea implica un proces similar cu cel al mamiferelor femele. Un studiu din 1970 a arătat, de asemenea, că atunci când masculii acestei specii care nu erau însărcinați au fost expuși la versiunea de pește a oxitocinei (numită izotocină), aceștia au prezentat comportamente asemănătoare travaliului.
Conform The Conversation, cercetătorii au expus căluții de mare la izotocină. În mod surprinzător, acest hormon nu a produs contracții în punga în care cresc puii.
Atunci când au examinat punga la microscop, cercetătorii au descoperit că aceasta conține doar „mănunchiuri” mici de mușchi neted, mult mai puțin decât uterul mamiferelor femele.
Acest lucru a explicat de ce punga nu s-a contractat. Folosind tehnici de imagistică 3D combinate cu microscopie, oamenii de știință au comparat apoi structura corpului masculilor cu cel al femelelor căluți de mare. Aceștia au descoperit trei oase care, împreună cu mușchii aferenți, au control asupra pungii.